Endodonție

Plecând de la etimologia cuvântului endodonție (‘endon’ înseamnă în interior, iar ‘odontos’ dinte, ambele cuvinte provenind din limba greacă) putem defini endodonția drept parte a stomatologiei care se ocupă cu studiul și tratamentul infecțiilor pulpei dentare și a complicațiilor acestora în țesutul aflat sub dinte (parodontiul apical).

Tratamentul endodontic reprezintă una dintre intervențiile stomatologice practicate frecvent într-un cabinet stomatologic. Cariile profunde, traumatismele dentare și uneori afectările parodontale pot duce la lezarea complexului nervos al dintelui, astfel fiind necesară efectuarea unui tratament de canal.

Semnul care aduce pacientul în cabinetul stomatologic este durerea, pentru că indiferent de natura agentului etiologic, în interiorul dintelui se produce inflamația pulpei dentare, creșterea pesiunii din camera pulpară, presiune ce nu are unde să difuzeze, din cauza pereților duri ai camerei pulpare. Alte semne ale inflamației sunt: căldura, roșeața și tumefierea. În cazul în care pulpa dentară coronară este inflamată fără ca inflamația să ajungă în interiorul canalelor radiculare, tratamentul endodontic nu presupune necesitatea îndepărtării totale a țesutului pulpar.

Dacă pulpa dentară este infectată, tratamentul de canal se face în două etape. Prima etapă constă în îndepărtarea țesutului pulpar (nervului) din canalele radiculare și curățarea și dezinfectarea acestora. A doua etapă este reprezentată de obturarea canalelor dezinfectate cu conuri de gutapercă, asigurând astfel o sigilare împotriva microorganismelor patogene.

Această procedură ajută la prelungirea duratei de viață a dintelui pe arcadă.